Propolis

Propolis

Propolisul reprezintă un amestec de substanţe răşinoase si cleiuri vegetale (55%), ceară vegetală (30%), uleiuri eterice (10%), si polen (5%), cu arome specifice pe care albinele îl culeg de pe diferite specii de plante şi pe care îl folosesc în principal pentru astuparea fisurilor stupului, a asigura etanseitatea in stup si impotriva patrunderii apei din stup, în poleirea (acoperirea cu un strat fin) celulelor fagurilor şi a altor suprafeţe din stup precum si a corpurilor straine pe care nu le pot elimina afara din stup.

Componenta principala a propolisului este dată de răşinile vegetale care sunt recoltate de pe muguri sau alte părţi ale unor specii vegetale cum ar fi: mesteacan, plop, cireş, vişin, castan, brad, molid etc. Albinele strâng propolis de diferite culori (galben, roşu, verde, brun etc.) şi îl transportă la stup cu ajutorul membrelor posterioare, ca şi polenul. Propolisul are o densitate mai mare decat a cerii de albine iar daca este pus in apa se scufunda. Este insolubil in apa si partial solubil in alcool.

La 15 grade C este dur si friabil, iar la temperaturi mai ridicate devine moale si lipicios.

Tendinţa de propolizare a albinelor este un caracter cu o variabilitate foarte mare între rase şi chiar în cadrul raselor sunt colonii de albine care au aceasta însuşire mai pronunţată. Recoltarea acestuia depinde şi de disponibilitatea acestuia în natură (regiuni bogate în specii care secretă aceste răşini) sau în funcţie de sezon - primavara şi toamna albinele colectează mai mult propolis.

Propolisul are o compozitie complexa, fiind foarte mult studiat în apiterapie datorită proprietăţilor sale benefice dintre care cele mai importante ar fi: cicatrizante, antivirale, antifungice si antibacteriene (bactericide si bacteriostatice), antioxidante, biostimulatoare.

Calitatile antimicrobiene sunt puternic influentate de speciile de provenienta si sunt rezultatul actiunii unor substante biologic active cum sunt flavonoizii. Cercetarile efectuate pana in prezent arata ca propolisul are o eficienta remarcabila in foarte multe boli ce tin de mai multe domenii ale medicinii umane dermatologie, chirurgie, stomatologie, otorinolaringologie, ginecologie dar si in medicina veterinara.

Efectele sale anestezice sunt exceptionale: de 3,5 ori mai mari decat a cocainei si de 5,2 ori mai mari decat a novocainei.